Cel mai rau lucru pe care ti-l poate face cineva este sa te faca sa crezi ca poti avea
aripi, ca poti zbura. Si atunci incepi sa visezi, vise pe care ti le hraneste. Si-apoi,
deodata, fara nici un motiv aparent iti frange aripile si te izbesti de pamant de
realitate. Ciudat e ca nu stii daca acum visezi, daca acum e doar un cosmar din
care te vei trezi, sau daca atunci aveai un vis frumos. Cert este ca adevaratul
zbor se afla undeva intre aceste doua visari.Si incepi sa speri ca , poate, inca
mai ai aripi.Ca nu le-ai pierdut definitiv. Si-ncepi sa ratacesti,sa iti cauti aripile
pierdute, neavand siguranta ca vrei sa le mai gasesti. Poate, atunci, iarasi are sa
ti le franga cineva. Se spune ca drumul e mai frumos decat posibilul loc in care
ai ajunge. Atunci sa fie oare mai frumoasa cautarea insasi decat zborul in sine?
Tind sa cred ca nu. Si, de fapt, ce inseamna, in ultima instanta acest zbor?
Cred ca mai mult credinta decat speranta intr-un vis. Dar e posibil sa crezi intr-un
vis? e posibil sa crezi in ceva ce nu exista? Inseamna atunci, oare, ca visul se
ridica la rang de realitate? Si-abia acum realizezi ca e totusi doar un vis.
Si-acesta e momentul in care aripile dispar…Uneori poti zbura si fara aripi.
Zbor ce nu dureaza decat o clipa, zbor ce nu te inalta, ci zbor care te doboara.
E asemeni unei caderi de pe o cladire foarte inalta. Tot zbor este si acesta, insa
unul spre un pamant de care te vei zdrobi. Atunci, zborul acesta este absurd.
Si visul in sine este fara sens. Dar, de ce caut eu un sens visului? Am eu, oare,
nevoie de o certitudine ca sa pot visa? O speranta nu-i destul? Se pare ca nu.
Sau poate ca nu mai exista nici o speranta....a pierit, poate, demult.Insa, in drum
spre naruirea ei, incerc sa ma agat de urmele abia trasate …hmm… o vad cum se
transforma in nisip si mi se scurge printre simturi.Insetata de certitudini, nu ma
aleg decat cu aripi frante si cu un graunte de nisip poate,cine stie,candva, acest
graunte de nisip va rodi si vor inflori alte fire de nisip.
aripi, ca poti zbura. Si atunci incepi sa visezi, vise pe care ti le hraneste. Si-apoi,
deodata, fara nici un motiv aparent iti frange aripile si te izbesti de pamant de
realitate. Ciudat e ca nu stii daca acum visezi, daca acum e doar un cosmar din
care te vei trezi, sau daca atunci aveai un vis frumos. Cert este ca adevaratul
zbor se afla undeva intre aceste doua visari.Si incepi sa speri ca , poate, inca
mai ai aripi.Ca nu le-ai pierdut definitiv. Si-ncepi sa ratacesti,sa iti cauti aripile
pierdute, neavand siguranta ca vrei sa le mai gasesti. Poate, atunci, iarasi are sa
ti le franga cineva. Se spune ca drumul e mai frumos decat posibilul loc in care
ai ajunge. Atunci sa fie oare mai frumoasa cautarea insasi decat zborul in sine?
Tind sa cred ca nu. Si, de fapt, ce inseamna, in ultima instanta acest zbor?
Cred ca mai mult credinta decat speranta intr-un vis. Dar e posibil sa crezi intr-un
vis? e posibil sa crezi in ceva ce nu exista? Inseamna atunci, oare, ca visul se
ridica la rang de realitate? Si-abia acum realizezi ca e totusi doar un vis.
Si-acesta e momentul in care aripile dispar…Uneori poti zbura si fara aripi.
Zbor ce nu dureaza decat o clipa, zbor ce nu te inalta, ci zbor care te doboara.
E asemeni unei caderi de pe o cladire foarte inalta. Tot zbor este si acesta, insa
unul spre un pamant de care te vei zdrobi. Atunci, zborul acesta este absurd.
Si visul in sine este fara sens. Dar, de ce caut eu un sens visului? Am eu, oare,
nevoie de o certitudine ca sa pot visa? O speranta nu-i destul? Se pare ca nu.
Sau poate ca nu mai exista nici o speranta....a pierit, poate, demult.Insa, in drum
spre naruirea ei, incerc sa ma agat de urmele abia trasate …hmm… o vad cum se
transforma in nisip si mi se scurge printre simturi.Insetata de certitudini, nu ma
aleg decat cu aripi frante si cu un graunte de nisip poate,cine stie,candva, acest
graunte de nisip va rodi si vor inflori alte fire de nisip.
foarte fain, imi place cum ai scris mult adevar... kisss
RăspundețiȘtergereVechea poveste "The worst thing a guy can do is to make a girl fall for him with no intention of catching her", desi pare un cliseu c nu te omoara te face mai puternica.....stii care e faza naspa (probabil varsta nu stiu) noi nu stim c e aia dragoste rationala....probabil stim definitia dar nu stim sa o aplicam in viata noastra de zi cu zi. Asta se si intampla ne indragostim de "iluzia" perfecta si totodata aparent atat de reala, odata cu dragostea vin si aripile...in mod cert fara instructiuni de folosire, totul e pregatit, ne luam zborul, decolare perfecta, zbor lin fara turbulente, totul perfect ...cand tzapa...aterizare fortata.....stii care e faza comica...nimeni nu se schimba...ever...doar k la un mom dat isi da arama pe fata....si c ne ramne...exact cum ai zis tu....sa testam rezistenta solului metaforic vorbind desigur
RăspundețiȘtergereDeci si prin urmare... a trebuit sa citesc de trei ori acest articol pentru a-mi face o idee doar generala despre ce e vorba, scrierea e foarte greoaie, multe intorsuri, ce mai, o meditatie filozofica de bere, sau de vin, ca nu prea merge dragostea de fata cu berea, dar intelegi ce vreau sa zic... multe intrebari, fara raspunsuri si fara finalitate.
RăspundețiȘtergereCat despre subiect zic direct "PRIMA DRAGOSTE" atata tot, vei vedea mai incolo ca oameni nu-s perfecti, nu pot fi perfecti la nici un nivel si te vei obisnui cu privirea dragostei ca o chestie semi-practica si semi-romantica.
Insasi dragostea nu e perfecta, dragostea perfecta reprezinta gandirea la unison a doua persoane ceea ce nu e posibil sau daca e e limitat de timp.
Nu mai spera la "aripi", nu uita ca aparentele inseala, la o adica oricum orice sentiment e motivat chimic...
si na, ce sa mai zic, hai sa mai mentionez si ca dragostea reprezinta acceptarea defectelor unul altuia, asta doar ca sa ma fac inteles... si na, uneori nu merge, nu trebuie acuma sa spui ca nush ce si nush cum ca totul va trece oricum.
In the end it doesn't even matter, it all fades away...
Scumpa mea Eliza ... superba mea ... as putea sa-ti vorbesc despre iubire la nesfarsit insa tot fara nici un rezultat pt. ca cine stie stie ca am mai incercat si n-a mers, insa sper sa intelegi ce a vrut sa zica Balzac in citatul urmator:
RăspundețiȘtergere"A iubi inseamna a inceta sa traiesti pentru tine, a face ca toate sentimentele omenesti, teama, speranta, durerea, bucuria, placerea sa nu depinda decat de o singura fiinta; inseamna a te cufunda in infinit, a nu gasi nici o limita simtirii, a-ti inchina viata unei fiinte in asa fel incat sa nu traiesti si sa nu gandesti decat pentru a o face fericita; a turna maretie in injosire, a gasi alinare in lacrimi indurerate, placere in suferinta si suferinta in placere; adica a intruni in sine toate contradictiile."
Si cand o sa simti toate aceste lucruri atunci poti spune ca iubesti cu adevarat ... Si nu cred ca ai inca maturitatea sufleteasca sa fi capabila de asemenea sentimente ... Ce simti tu e normal pt. ca asa simt cu totii dupa ce au trecut prin experienta primei iubiri ... Dar, ce ai scris tu e mult, mult, mult prea profund pt. ceea ce ai trait tu ... Nu ma intelege gresit, nu-ti pun la indoiala setimentele, nu zic ca n-a fost iubire din partea ta, dar pt. a simti ceva ca ceea ce ai scris tu, trebuie sa descoperi muuult mai multe "lumi"!!!
Te iubesc !