Sunt atat de trista pe pamant
Ca o frunza,singura,tremur in vant
Nu mai am decat un singur gand
Sa stau sa plang, sa plang, sa plang…
Zarea se intuneca in fata mea
Simt ca nu mai pot trai asa,
Domane, cat de cruda poate fi soarta…
Oare ce ti-am gresit sa merit asta?
Cat de amar e gustul de venin
Ce in suflet il simt pe deplin
Cu greu ma chinui sa respir
Dar pe obraz am cristale de safir…
In lacrimi ma inec, incet
Da, acesta e un bocet…
Al vietii mele triste si pustii
Sunt ca si buruiana printre salcii.
Incet, incet, lumina mi se stinge
Palesc si nu ma pot intoarce
Cerul imi doresc sa-l pot atinge
Te rog Doamne, ultima picatura nu mi-o stoarce!
