Am invatat...

"Am invatat...ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca,tot ce poti face e sa fii o persoana iubita,restul...depinde de ceilalti.Am invatat ca oricat de mult mi-ar pasa mie,altora s-ar putea sa nu le pese.Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere si doar in cateva secunde poti sa o pierzi.Am invatat ca uneori suntem nevoiti sa facem ceea ce trebuie si nu ceea ce vrem,chiar daca deseori ti-e "dor si doare".Am invatat ca nu conteaza ce ai in viata,ci pe CINE ai.Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul circa 15 minute...dupa aceea.insa.ar fi bine sa stii ceva.Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce stiu altii sa faca.ci cu ceea ce poti tu sa faci.Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor,ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a-i ajuta.Am invatat ca oricum ai taia,orice lucru are doua fete.Am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti.Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie indiferent de consecinte.Am invatat ca atunci cand sunt suparata,am dreptul sa fiu suparata,dar nu am dreptul sa fiu si rea.Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta.Am invatat ca oricat de bun ti-ar fi un prieten,oricum te va rani din cand in cand,iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.Am invatat ca trecutul si anturajele ti-ar putea influenta personalitatea,dar ca tu esti responsabil pentru ceea ce devii.Am invatat ca daca doi oameni se cearta,nu inseamna ca nu se mai iubesc.Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc si nu faptele sale...Am invatat ca daca iubesc pe cineva,nu trebuie sa i-o spun,e de ajuns sa-i arat..."
Octavian Paler

Cu tine...

Cu tine eram pregatita pentru orice suferinta...
Acum sufar pregtindu-ma sa ma despart de tine pentru totdeauna...
Alaturi de tine orice zambet avea un rost...
Acum nu mai are nici un rost sa zambesc fata de tine...
Mergeam amandoi pe un drum plin de fericire...
Acum fericirea drumului meu nu mai exista de cand ai plecat...
Iubirea era un ocean de fericire cu tine...
Acum fara tine fericirea nu mai are nici un strop de iubire...
Eu te iubeam si te pretuiam ca viata mea daca nu mai mult...
Acum viata mea nu mai pretuieste si iubeste nimic.
Te-am iubit si ai aruncat totul.
Insa iti dau un sfat...este a doua relatie pe care o arunci...daca din prima nu ai invatat... macar din asta sa inveti.

After all we have been through
I can only look at you
Through the eyes you lied to
I'm givin' up on you
After all if there is no way out
If you cannot stand beside me
If there isn't love there is only pride
I'm givin' up this fight

Si aici se incheie capitolul acesta din viatza mea.

Unde exista iubire….exista speranta

Ce este speranta? De ce speram ca ceva bun se va intampla? De ce atunci cand sansele sunt minime sau chiar inexistente, totusi ne rugam si speram ca acel lucru se va intampla? Si desi de cele mai multe ori suferim din cauza sperantelor noastre, totusi acestea nu dispar ?
Incerci sa uiti, incerci sa eviti, incerci sa fi indiferent…dar nu poti. Atunci incerci sa te confrunti cu situatia si sa te obisnuiesti, desi nu poti sa stergi toate amintirile si toate setimentele. Dar in momentul acela apar semne si situatii care iti dau speranta ca lucrurile mai pot fi ca la inceput.
Totusi de unde stim ca acele semne chiar exista sau sunt doar coincidente ?
Cu fiecare semn speranta creste dar daca dupa acel semn nu se intampla nimic, atunci suferim si pierdem din speranta. Apoi apare alt semn….si tot asa. Insa desi pierdem din speranta ea nu dispare niciodata.
De ce daca suferim atata, totusi continuam sa speram?
Eu nu cunosc decat un singur raspuns la aceasta ultima intrebare: pentru ca iubim. Si atata timp cat exista iubire….exista si speranta, oricat de dureros ar fi.

Falsitatea oamenilor

Uneori ma intreb de unde am atata putere de intelegere,.nu pot fi egoista si nici irationala. Nu-mi place ca am puterea de a accepta realitatea (poate asta inseamna maturitate) mereu i am iertat pe cei care mi-au gresit. In ultimul timp mi s-au intamplat cateva lucruri care mi-au lasat un gust amar. Sunt dezgustata de falsitatea pe care am intalnit-o in drumul meu de cateva luni de zile. Nu conteaza persoanele, situatia,ci, faptul ca oamenii falsi exista .
Totusi, nu sunt suparata pe nimeni, nu urasc pe nimeni. Nu sunt capabila de ura, e un sentiment prea urat ca sa-l las sa-mi invadeze viata. Prefer sa-mi concentrez atentia asupra lucrurilor frumoase din viata mea. Insa, nu pot ramane indiferenta la falsitatea oamenilor.
In ultimele luni am invatat mai multe despre oameni decat am invatat in toti anii din urma.Suntem atat de grabiti , atat de disperati in goana noastra dupa succes, dupa castiguri materiale incat de multe ori uitam de lucrurile esentiale. In viata fiecaruia dintre noi este binevenit intodeauna un prieten nou. Dar, sa dechideti ochii bine inainte sa acceptati o noua persoana in inima si in casa voastra. Minciuna, falsitatea, tradarea exista!!!!!

In cautarea iubirii

Cel mai rau lucru pe care ti-l poate face cineva este sa te faca sa crezi ca poti avea
aripi, ca poti zbura. Si atunci incepi sa visezi, vise pe care ti le hraneste. Si-apoi,
deodata, fara nici un motiv aparent iti frange aripile si te izbesti de pamant de
realitate. Ciudat e ca nu stii daca acum visezi, daca acum e doar un cosmar din
care te vei trezi, sau daca atunci aveai un vis frumos. Cert este ca adevaratul
zbor se afla undeva intre aceste doua visari.Si incepi sa speri ca , poate, inca
mai ai aripi.Ca nu le-ai pierdut definitiv. Si-ncepi sa ratacesti,sa iti cauti aripile
pierdute, neavand siguranta ca vrei sa le mai gasesti. Poate, atunci, iarasi are sa
ti le franga cineva. Se spune ca drumul e mai frumos decat posibilul loc in care
ai ajunge. Atunci sa fie oare mai frumoasa cautarea insasi decat zborul in sine?
Tind sa cred ca nu. Si, de fapt, ce inseamna, in ultima instanta acest zbor?
Cred ca mai mult credinta decat speranta intr-un vis. Dar e posibil sa crezi intr-un
vis? e posibil sa crezi in ceva ce nu exista? Inseamna atunci, oare, ca visul se
ridica la rang de realitate? Si-abia acum realizezi ca e totusi doar un vis.
Si-acesta e momentul in care aripile dispar…Uneori poti zbura si fara aripi.
Zbor ce nu dureaza decat o clipa, zbor ce nu te inalta, ci zbor care te doboara.
E asemeni unei caderi de pe o cladire foarte inalta. Tot zbor este si acesta, insa
unul spre un pamant de care te vei zdrobi. Atunci, zborul acesta este absurd.
Si visul in sine este fara sens. Dar, de ce caut eu un sens visului? Am eu, oare,
nevoie de o certitudine ca sa pot visa? O speranta nu-i destul? Se pare ca nu.
Sau poate ca nu mai exista nici o speranta....a pierit, poate, demult.Insa, in drum
spre naruirea ei, incerc sa ma agat de urmele abia trasate …hmm… o vad cum se
transforma in nisip si mi se scurge printre simturi.Insetata de certitudini, nu ma
aleg decat cu aripi frante si cu un graunte de nisip poate,cine stie,candva, acest
graunte de nisip va rodi si vor inflori alte fire de nisip.